Pat Metheny

24 Noiembrie 2011 | 416 vizualizări
Comentează

de Liviu Zamora

Pat Metheny - premieră pentru România

Pat Metheny (st) alături de Liviu Zamora.

   

Celebrul artist considerat de critici cel mai valoros chitarist de jazz din lume şi unul dintre primii  5 muzicieni ce au influenţat  acest gen muzical a venit în premieră în România.

Audio: Salut Pat Metheny.

Concertul său a fost  unul dintre momentele de vârf ale stagiunii 2011 iar muzica sa a
deschis sufletele şi inimile celor care cred în puterea binefăcătoare a muzicii.

Interviul alăturat vi-l dezvăluie altfel decât îl ştiaţi pe PAT METHENY!

Interviu PAT METHENY:

Audio:

Aţi fost foarte rar pe aici pentru că în majoritatea timpului aţi concertat în Japonia, în America dar acum este timp pentru Europa?

PM: Am cântat în Europa tot timpul dar nu am ajuns aici şi nu am nici o explicaţie pentru aceasta dar sunt foarte fericit să mă aflu în sfârşit aici…de 40 de ani de când concertez prin lume, cel puţin 80 de concerte pe an, nu s-a ivit şansa să mă aflu aici şi sunt cu adevărat fericit acum!

Cunoaşteţi ceva despre România, despre muzică noastră?

PM: Puţin, am câţiva prieteni de aici şi mi-au dat discuri…de asemenea am fost curios să cunosc limba voastră; vorbesc un pic portugheză aşa că recunosc rădăcina comună a cuvintelelor şi descopăr similitudini, mă fascinează şi idea că sunt amandouă limbi romanice.

Am venit aici, înţeleg câte ceva din ce este scris dar când vă aud vorbind nu mai înţeleg nimic…

Cum v-aţi descrie muzica, este jazz…?

PM: Nu ma gândesc la ea în aceşti termini, eu doar vreau să cânt bine, este foarte simplu…am întâlnit diverşi termeni de când m-am apucat de cântat, însă pentru mine muzica înseamnă doar o singură chestiune, este doar MUZICĂ.

Cânt de 40 de ani şi nu mai ştiu câte discuri am scos, răspunsul la întrebare se regăseşte acolo.În sintaxa muzicii…nu există cuvinte care să explice aceasta!

Veti canta si din Orchestrion?

PM: Depinde unde ma duce muzica si de felul in care se afla publicul.

Vă interesează vechile sonorităţi ale instrumentelor acustice?

PM: Am trăit revoluţia transformării instrumentelor ultimilor  40 de ani şi am fost implicat în fiecare pas al ei.

Prin natura lucrurilor am devenit un chitarist electric…cu toate butoanele şi firele aferene şi mi-am găsit propriile preferinţe.

Cu proiectul Orchestrion a fost un mod de a obţine o rezolvare acustică cu ajutorul tehnologiei moderne şi pentru mine a ieşit o îmbinare reuşită; am vrut să controlez sunetul, nu mi-au plăcut sunetele sintetizate, am preferat un răspuns acustic.

Credeţi că viitorul aparţine combinării acestor sonorităţi?

PM: Cred că ne aflăm deja aici, este ceea ce se întâmplă acum…de aceea nu arunc nimic din ceea ce am făcut, este un proces de acumulare şi dezvoltare…pentru mine funcţionează împreună.

Foarte interesant este ultimul album, varianta dumneavoastră a pieselor scrise de Beatles sau Paul Simon este foarte interesantă, aţi vorbit cumva în prealabil cu cei care l-au compus?

PM: Nu, de fapt nu prea m-am gândit la asta, am început să le cant într-o noapte, am continuat noaptea următoare şi mi-am dat seama că pot scoate un disc. Am cântat cântecele pe care le cunoşteam de o viaţă, nu mi-am pus întrebări, am acceptat aşa cum a venit totul!

Pentru mine totul este introspectiv ; eu sunt interesat să cânt pentru oameni dar pe de altă parte nu-mi pasă ce cred ceilalţi, cânt pentru mine însumi; totul este o ghicitoare, nu ştiu ce gândeşti tu, ce gândeşte el; pot să ghicesc doar ceea ce-mi place mie!

Vreau să cânt pentru acel  lucru din interiorul meu care este fanul muzicii mele şi nu mă mai îngrijorez de altceva!

Oamenii te consideră că eşti cel mai mare chitarist de  jazz din lume!

PM: Chitara este pentru mine un dispozitiv de transpunere…nu mă gândesc prea mult la chitară ci la muzică în sine iar chitara este o unealtă prin care scot afară ceea ce este în mine, simt că dacă nu pot vorbi am chitara care vorbeşte pentru mine!

Despre idolii dumneavoastră, de cei care v-au influenţat ne puteţi spune?

PM: Sunt mulţi, chiar sunt sute de muzicieni pe care îi iubesc, din lumea jazz-ului sunt nume precum Charlie Parker, John Coltrane, Sonny Rollins, Herbie Hancock, Keith Jarrett, apoi  oamenii din country music, dar şi Bach şi Beatles.

Şi după cum spuneam muzica este una singură şi nu o pot diviza.

Dar ideea de a improviza, pe care o regăsesc cu precadere în jazz este cel mai important lucru pentru mine.

Rock-ul din punctul meu de vedere a dat totul în ultimii 25 de ani.

Daca asculţi The Kinks din anii 60 descoperi Sex Pistols dar şi Nirvana, sunt aceleaşi bătăi de tobe şi riff-uri…îmi plac dar  toţi fac cam acelaşi lucru!

Tipii din rock au ţinutele şi tunsorile acestea,  dar dacă mă gândesc în termeni muzicali …lucrurile nu prea s-au schimbat în ultimii 50 de ani, este mai mult o chestiune de politică culturală decât de muzică iar pe mine ca muzician mă interesează mai mult muzică decât stilul aşa că…e momentul să plec, mulţumesc!

Taguri: Pat Metheny, jazz, interviu

Citește mai multe articole
de Liviu Zamora

• Acum
• Urmează

• Ultimele 24 de ore
• Săptămână
• Lună

Parteneri Online: